George Marin (Madrid ) Am pătruns în incinta stadionului Civitas Metropolitano cu mult timp înainte de începerea meciului nu numai din obișnuință, dar și pentru a evita o altă surpriză neplăcută precum cea din preziua meciului, când foarte mulți gazetari români și columbieni l-au așteptat mai bine de o oră pe reprezentantul firmei spaniole care a organizat meciul să remită acreditările. Insistența reprezentantului FRF, Paul Zaharia, a făcut ca măcar o parte dintre cei prezenți să primească acreditările. O fotografie (foto 1) făcută înaintea permiterii publicului în stadion arată tribuna a doua, cea de est. O altă fotografie, subsecventă (foto 2), a fost făcută atunci când echipierii României au pătruns pe teren pentru testarea terenului, mai ales că ploaia – fie ea și fină, cum este obiceiul locului – se pornise din nou după repriza de dimineață. Fotografia sugera premonitoriu un scor. Dacă ar fi fost să fie așa, urma să ne-o spună jocul. Un joc care a început abrupt. Ai noștri au căscat gura la primul corner advers, când s-a creat doar din așezarea defensivă o superioritate de trei columbieni contra unui singur român! Nu a durat mult până la deschiderea scorului. Driblingul lui Luis Diaz l-a zăpăcit pe Rațiu – altfel, mulțumitor – iar Cordoba a trimis o lovitură de cap printr-o arcuire în zbor, precedându-l pe mai lentul Burcă. Sămânța premoniției indusă de fotografia amintită primea apă din moment ce Moldovan a încasat primul său gol pe stadionul echipei la care joacă, Atletico Madrid. Reacția echipei României, cu Mihăilă în rol de locomotivă, a fost imediată și părea bună. Dar Alibec s-a învârtit ca un titirez în careul mic și nu a reușit să introducă mingea în poartă. Am mai primit un gol într-o fază în care centrarea adversă a izvorât nu numai datorită artificiului tehnic al lui Muñoz, ci și nefericitei așezări în teren a inertei defensive române, completată cu neglijența celor doi „acoperitori”, anemicii Marin ai noștri, care au lăsat liber culoarul de infiltrare din linia a doua columbiană spre careul nostru. Premoniția se apropia de transformarea în realitate. La reluare, în vacarmul creat de efervescenții columbieni din tribună, care i-au acoperit sonor pe suporterii români, a venit și al treilea gol al sud-americanilor. A fost o fază la care defensiva noastră a fost așezată stil „grămadă”, asta nereușind să îl impresioneze cumva pe Asprilla. Premoniția a devenit realitate când mai erau doar zece minute din joc! Șansa românilor de a nu pleca cu realizări zero de pe stadion s-a numit Hagi-junior, care, susținut de Moruțan în acea acțiune, a îndrăznit să creadă în presingul asupra fundașului advers. Cu mai multă liniște de partea noastră și cu ajutorul exploziei lui Man, revenitul în reprezentativă Tănase a marcat al doilea gol românesc din mijlocul unei apărări columbiene anesteziată nu atât de confortul dat de scor, ci pentru că pur și simplu nu se ridică la aceeași foarte înaltă valoare a secțiunii ofensive. Dacă judecăm după partidele amicale din ultima săptămână, situația aceasta se găsește și la noi, totuși neuitând de diferența de clasă. Atacul nostru a mișcat destul de bine în câteva situații, cu Man în prim plan în ambele jocuri, chiar dacă în al doilea a intrat pe parcurs, și cu Moruțan constituind o surpriză plăcută. Iată că Ianis Hagi și Tănase le-au ținut isonul marcând. Și Mihăilă a avut câteva acțiuni îndrăznețe. Drăguș a fost folosit cam puțin în poziția de atacant central, dar nu pare a fi o variantă de lepădat, variantă susținută și de pasa de gol pentru Tănase. Oricum, Drăguș a fost mult mai prezent în joc decât Alibec, vedetă la meciurile cu Ali Bec-ii din a doua ligă a Qatarului.