Sanatate
/
Prahova
/
29 mar. 2026, 01:00
De la „Project Hail Mary” la Artemis II, explorarea spațială captează publicul prin centrul pe oameni
Filmulețul „Project Hail Mary” abordează o misiune riscantă cu scopul familiar de a salva umanitatea de la extincție. În același timp, NASA se pregătește să lanseze Artemis II, o misiune care va trimite patru astronauți în jurul Lunii. Această explorare are loc în contextul unor planuri mai ample de a stabili o bază permanentă pe Lună. Aceasta este esența articolului, conform theconversation.com. Film inspirat de aventuri spațiale eroice cu misiuni riscante Premisa centrală a filmului blockbuster „Project Hail Mary” este o misiune riscantă cu un obiectiv cunoscut: salvarea umanității de la extincție. Deși detaliile amenințării cu care se confruntă umanitatea sunt noi, spectatorii sunt obișnuiți să se bucure de aventuri eroice destinate salvarii Pământului. Asemenea multor filme populare din acest gen, de la „Armageddon” la „Interstellar”, călătoria eroului implică o misiune aparent imposibilă în spațiu. Lansarea filmului coincide cu noua eră a explorării spațiale. Misiunea Artemis II, programată să fie lansată la începutul lunii aprilie, va trimite patru astronauți în jurul Lunii, într-o călătorie care îi va duce mai adânc în spațiu decât orice altă misiune umană anterioră. Această misiune de survol are ca scop principal testarea echipamentelor pentru o aterizare pe Lună în 2028. Planul mai amplu, detaliat în martie 2026 de către oficialii NASA, este de a stabili o bază permanentă pe Lună. Implicarea companiilor private și planurile internaționale pentru Luna și Marte NASA nu este singura care are ambiții lunare. Companiile private de spațiu, SpaceX și Blue Origin, dezvoltă nave spațiale, roveri și drone de nouă generație pentru a facilita construcția bazei americane pe Lună. Alte națiuni, în special China, lucrează și ele la propriile lor avanposturi lunare. Aceste națiuni și corporații văd Luna ca pe o rampă de lansare pentru obiective mai ambițioase: o migrație majoră a oamenilor în spațiul profund, inclusiv pe Marte. În acest context, merită să ne gândim la ceea ce încearcă să realizeze cei care investesc miliarde în explorarea umană a spațiului, fie cu fonduri publice, fie cu fonduri private. Ca biolog, recunosc limitările oamenilor ca explorați ai spațiului. Așa cum explic în cartea mea, „Becoming Martian: How Living in Space Will Change Our Bodies and Minds,” deși biologia a descoperit multe despre cum condițiile din spațiu afectează corpul și mintea umană, trimitea oamenilor în misiuni mai lungi și mai adânci va expune aceștia la riscuri pentru sănătate necunoscute. Planurile de a trimite oamenii pe Lună și dincolo de aceasta se accelerează. Jared Isaacman, noul administrator al NASA, a argumentat că a-l înfrunta pe China pe Lună este o chestiune de securitate națională, numind Luna „terenul suprem”. De asemenea, a promovat beneficiile economice ale stabilirii unei economii spațiale care include minerit și producție pe Lună. Subcomitete din Camera Reprezentanților și din Senat au adoptat legi pentru a codifica aceste inițiative în legislație – făcând obiectivul creării unei baze permanente pe Lună o politică oficială a SUA. Se pare că inițiativele de acest gen beneficiază de sprijin bipartizan, iar voturile în ambele camere ale Congresului sunt așteptate în curând. Statele Unite și China vizează aterizarea oamenilor pe Marte în anii 2030, cu intenția de a construi o infrastructură care să permită locuirea pe termen lung. În martie 2026, NASA a anunțat de asemenea că agenția intenționează să testeze propulsia nucleară în timpul unor zboruri necontrolate către Marte în 2028. Rachetele cu propulsie nucleară au potențialul de a reduce substanțial timpul necesar pentru a ajunge pe Marte, ceea ce ar face zborurile cu echipaj spre planeta roșie mai fezabile. Dar de ce trebuie să mergem pe Marte? Asemenea Lunii, motivațiile declarate pentru stabilirea unei prezențe umane pe Marte de către SUA și China sunt științifice, economice și geopolitice. Cu toate acestea, aceste obiective distincte sunt adesea confundate. În ceea ce privește știința, NASA a avut un succes dramatic cu roverele sale pe Marte, inclusiv descoperirea de anul trecut a unei posibile biosignaturi care ar putea reprezenta cea mai bună dovadă până acum că planeta a fost cândva acasă la viața microbiană. Misiunile robotizate au, de asemenea, costuri mai reduse și un risc mai acceptabil decât misiunile umane. Deși Isaacman rămâne public angajat față de programul Artemis și obiectivele sale de zboruri umane, planul agenției include și o serie de misiuni robotizate către suprafața Lunii, pe care speră să le dezvolte în parteneriat cu companii, universități și parteneri internaționali. În mod similar, unele obiective economice, cum ar fi stabilirea de facilități pentru minerit și producție, ar putea fi îndeplinite folosind roboți echipați cu inteligență artificială, precum cei dezvoltați de Tesla. Roboții sunt încă departe de a putea îndeplini întreaga gamă de sarcini pe care un om le poate face, dar prioritizarea activităților robotizate ar putea reduce expunerea oamenilor la riscurile spațiului. Dacă este într-adevăr necesar ca oamenii să fie pe Lună și Marte pentru a atinge aceste obiective, trebuie să fim clari cu privire la riscurile pe care aceștia le asumă. Deși oamenii de știință au învățat multe despre cum spațiul afectează corpul uman în cele șase decenii de zboruri umane, încă există lacune semnificative în cunoștințe. Printre acestea se numără efectele radiațiilor din spațiul profund. Cei 24 de astronauți Apollo care au călătorit pe Lună sunt singurii oameni care au trecut vreodată de centurile de radiație Van Allen, o zonă de spațiu ce înconjoară planeta noastră, formată de câmpul magnetic al Pământului. Trapping radiației de la Soare și din spațiul profund, câmpul magnetic al planetei noastre este parte din ceea ce face Pământul locuibil pentru noi și alte forme de viață. Luna și Marte nu au câmpuri magnetice, astfel încât nivelurile de radiație de la suprafață sunt substanțiale. Cercetătorii NASA efectuează acum experimente pe rozătoare folosind raze cosmice galactice simulate, care sunt în mare parte blocate de câmpurile magnetice ale Pământului. Rezultatele preliminare sugerează că acest tip de radiație ar putea afecta abilitățile cognitive, dar efectele reale asupra oamenilor sunt necunoscute. În mod similar, deși cercetătorii medicali știu că plutirea într-un mediu de gravitate zero provoacă atrofie musculară și pierdere a densității osoase în timpul șederilor îndelungate pe Stația Spațială Internațională, știu relativ puține despre cum gravitatea parțială afectează mușchii și oasele. Luna are o șesime din gravitatea Pământului, iar Marte are puțin peste o treime. Piloții de pe Pământ pot simula gravitatea parțială timp de până la 30 de secunde la o dată în timpul zborurilor parabolice, dar doar cei 12 astronauți Apollo care au mers pe Lună au experimentat-o pentru mai mult timp. Cei mai mult de trei zile a fost perioada maximă de ședere pentru aceștia. Oamenii de știință pot doar specula dacă expunerea prelungită la gravitatea parțială de pe Lună sau Marte ar avea efecte negative asupra sănătății. Trimiterea roboților în spațiu evită necesitatea de a gestiona riscurile pentru sănătatea umană. Dar există și dezavantaje. Misiunile robotizate au mai puține capabilități decât misiunile cu echipaj, și adesea nu reușesc să capteze interesul și imaginația, demonstrând prestigiul național în același mod în care misiunile umane pot. Cei patru membri ai echipajului Artemis vor capta atenția publicului din întreaga lume în timpul misiunii lor îndrăznețe în jurul Lunii, la fel cum publicul îi susține pe personajele din „Project Hail Mary” în căutarea sa de a salva umanitatea de la doom. Această latură umană este legătura comună care unește ambițiile de explorare a spațiului publice și private la nivel mondial. În ciuda faptului că misiunile robotizate sunt mai practice și mai rentabile, pur și simplu nu inspiră masele în același mod în care o poate face o echipă umană. Dincolo de atingerea oricăror obiective economice, politice sau științifice, explorarea spațială se axează în cele din urmă pe oameni care îndeplinesc lucruri dificile.
