Destinul României este marcat de o cruzime aparte: o țară extrem de bogată, dar condamnată să trăiască în lipsuri, frică și umilință. Potrivit textului publicat de monitorulneamt.ro, sărăcirea României nu a venit din exterior, ci din cauza trădării continue a celor crescuți în această țară, susținuți sau ignorați de propriul popor. Această realitate dureroasă reflectă o dezbinare atent cultivată ce împiedică progresul națiunii.
Trădarea internă a fost susținută de propria populație
România nu este o țară săracă prin natura sa, ci a fost adusă în această stare prin acțiuni interne. „Au vorbit românește, au jurat pe Constituție, s-au închinat la aceleași simboluri și apoi le-au călcat în picioare”, notează sursa citată. Cei care au distrus țara au fost aleși și susținuți de cetățenii pe care i-au sărăcit, iar dezbinarea a fost folosită ca o unealtă pentru a menține puterea și a acoperi furturile comise.
Împărțirea populației în tabere opuse precum „ai noștri” versus „ceilalți”, în „patrioți de ocazie” și „trădători imaginari” a alimentat ura între români. În timp ce societatea s-a dezbinat și s-a certat, cei care au guvernat au consolidat controlul asupra resurselor, lăsând sărăcia să persiste ca o politică ascunsă, dar eficientă.
Sărăcia organizată menține pasivitatea și exodul populației
Sărăcia din România este de fapt o politică publică neoficială, îndreptată spre menținerea unui popor în supraviețuire și pasivitate. „Un popor sărac nu întreabă prea mult, nu protestează prea tare, nu visează prea departe”, explică textul de pe monitorulneamt.ro. Astfel, oamenii au fost reduși la un statut de forță de muncă ieftină sau masă electorală, iar exodul a devenit soluția majoritară.
Milioane de români, în special tineri, au părăsit țara cu speranța și dorul ca bagaj, lăsând în urmă nu doar populația, ci și viitorul națiunii. Cei rămași au fost învățați să accepte nedreptatea și să resemneze zicând „asta e”, într-o societate unde hoția a devenit un model de succes, iar cinstea, o slăbiciune.
