Erupţiile vulcanice au declanşat răspândirea ciumei negre în Europa medievală
Erupţiile vulcanice au declanşat răspândirea ciumei negre în Europa medievală
Ciuma neagră, una dintre cele mai devastatoare pandemii din istorie, s-a răspândit în Europa în secolul al XIV-lea, după erupţii vulcanice care au provocat foamete. Boala a apărut probabil în jurul anului 1338 în zona munţilor Tien Shan, în prezent Kârgâzstan, şi a fost transmisă prin purici infestaţi de pe şobolani.
Puricii infectaţi cu bacteria Yersinia pestis au ajuns în porturile europene pe navele comerciale, care transportau cereale. Astfel, începând din 1347, ciuma s-a extins rapid şi a ucis între 30% şi 60% din populaţia continentului, aproximativ 25 de milioane de oameni în şase ani.
Studiul profesorilor Ulf Büntgen şi Martin Bauch a evidenţiat că schimbările climatice determinate de erupţiile vulcanice din 1345 au dus la recolte slabe şi foamete în regiunea mediteraneană. Această criză a alimentat răspândirea bolii prin reţelele comerciale bine dezvoltate între Marea Mediterană şi Marea Neagră, potrivit ziarulprahova.ro.
Utilizând dendrocronologia, cercetătorii au identificat o lipsă de lignificare a lemnului în anii 1345-1346, semn al unui climat rece şi întunecat, cauzat probabil de erupţiile vulcanice. Aceste condiţii au destabilizat grav societăţile medievale, provocând o catastrofă sanitară fără precedent. „Acest lucru le-a permis să-şi activeze cu mare eficacitate reţelele pentru a combate foametea. Dar, în final, acest lucru a dus la o catastrofă şi mai mare”, a explicat Martin Bauch.
