Studiul revoluționar dezvăluie biotipuri distincte ale ADHD
Un studiu recent publicat în revista JAMA Psychiatry sugerează că termenul ADHD ar putea acoperi trei tulburări diferite, comportând semnături chimice și structurale distincte la nivel cerebral. Această cercetare, efectuată de o echipă internațională, a descoperit biotipuri unice ce ar putea schimba modul în care ADHD este diagnosticat și tratat, conform ziarulprahova.ro.
👉 Analiza imagistică și neurochimică identifică trei biotipuri ale ADHD
Cercetătorii au analizat imagini cerebrale și semnale neurochimice de la sute de copii, identificând trei „biotipuri” distincte de ADHD, fiecare având un profil neurologic specific. Unii copii se confruntă cu dificultăți de concentrare, alții cu hiperactivitate și impulsivitate, iar unii au reacții emoționale intense. Această diversitate complică adesea tratamentul, necesitând ajustări multiple pentru a găsi soluția potrivită.
Studiul a inclus 446 de copii cu ADHD și un grup de control de 708 copii fără diagnostic. În etapele ulterioare, cercetătorii au evaluat 554 de copii cu ADHD și 123 fără. Analiza a fost realizată între noiembrie 2023 și ianuarie 2025, folosind modele computerizate pentru a identifica tipare în organizarea rețelelor cerebrale.
👉 Descrierea biotipurilor și implicațiile clinice ale ADHD
Primul biotip, constatându-se la 142 de copii, este asociat cu forme severe de ADHD, având conflicte emoționale și impulsuri necontrolate. Manpreet K. Singh, coautor al studiului, subliniază că „sistemele de control emoțional sunt copleșite”, rezultând simptome mai intense. Cel de-al doilea biotip, întâlnit la 177 de copii, se caracterizează printr-o hiperactivitate predominantă, în timp ce al treilea biotip, observat la 127 de copii, se traduce printr-o neatenție accentuată, fără hiperactivitate vizibilă.
Melissa P. DelBello, coautor al studiului, afirmă că descoperirile susțin observațiile din practica clinică. Aceasta a afirmat: „Acest studiu arată că aceste diferențe au și o bază biologică reală.” Rezultatele necesită cercetări suplimentare pentru a stabili stabilitatea acestor biotipuri pe parcursul dezvoltării copiilor.
